Una din legile lui Murphy spune “Inainte sa faci ceva trebuie sa faci un alt lucru inainte”
Inainte sa plec la munte a trebuit sa ma pregatesc … cu sandvisuri realizate dupa o reteta proprie care s-a dovedit una de succes!
De obicei imi planific corect timpul insa in acea dimineata inaintarea mea a fost lenta. Am reusit sa ajung cu 10 minute inainte de plecarea trenului. Totusi, imi zic eu, o sa recuperez pe munte.
Hopa sus si la drum sa cucerim un munte … de inhibitii, … de temeri, … de indoieli sau un munte de piatra.
In tren au fost cateva discutii interesante, atat la dus cat si la intors. Ma gandesc la colatoria cu trenul ca un preludiu (la dus) si postludiu (la intors).
Am fost multi, Mihaela, Samy, Doly, Anca, Bogdan, Vali, Georgiana, Cristina, Camelia, Cristina, Daniela si Ionut. Le multumesc tuturor pentru atmosfera placuta!
PS: Multumesc Anca!
La coborare din tren am retrait emotia unui nou inceput. Inceput de drum. Vazand muntii stiam ca acolo sus vrem sa ajungem chiar daca pentru inceput pare mult “Km cu Km este mult insa metru cu metru este o nimica”.
Vremea. Oricat de multe informatii ai despre vreme tot reuseste sa te surprinda!
Discutiile cu Samy sunt tot timpul interesante. Este bine sa discuti, pareri, idei, credinte pentru ca iti pune la incercare lumea in care esti ancorat. Asa cum spun multi o spun si eu “Atunci cand vorbesti, asculta!”
Cum ar fi sa calatorim in viata fara o harta buna [sunt sigur ca aici, tovarasii de drum ar avea multe de spus ...], da, fara o harta ar fi cel putin un drum haotic. Noi ne-am asigurat ca avem o harta buna si un ghid bun.
Inceputul este mai greu, pana cand te obisnuiesti cu aerul, cu soarele, cu sunetul linistit al padurii si in cele din urma cu curatenia respectata de cei care locuiesc la munte sau care fac drumetii.
Respectul este mai bine sa il avem tot timpul cu noi, nu doar la munte.
Amintiri vechi. Drumuri pe care am mai fost. Lucruri pe care le recunosc, dar … .
Totusi, amintirile, drumurile sau lucrurile nu par sa mai fie aceleasi pentru ca s-au schimbat sau poate sunt eu cel care s-a schimbat si acum le vad intr-un mod diferit.
Putem privi natura ca un punct de reper fata de noi insine, cine eram si cine am devenit acum.
Este un subiect la care am cugetat mult si am sa il reiau intr-un episod nou.
Cine facut poza ?
- Aparatul foto – declansator automat
- Ursul
- Care poza ?
- Bogdan
Probabil ca vor folosi Photoshop pentru a ma decupa din poza. Cel putin vor zambi inainte sa o faca!
Prietenii stiu de ce: “Piciorusele mele! Piciorusele mele!”
Dupa un drum aproape interminabil, cu urcusuri si coborasuri, cu emotie si curaj, cu asteptari si dezamagiri … am ajuns la cabana Malaiesti.
Daca ai intrebari legate de cabana Malaiesti iata cateva raspunsuri care iti sunt de folos:
- Costa 20 de lei cazare de persoana.
- Conditiile, din ce am inteles de la colegi sunt bune comparativ cu alte cabane.
- Lumina functioneaza pana la 23 – 24
- Nu sunt prize, cel putin noi nu am gasit vreo una
- Mancarea mi s-a parut sub medie
A venit seara, am inoptat la cabana bineinteles, desi aveam optiunea de dormi gratis … cu ursul.
La insistentele lui Samy am fost incurajat sa impartasesc cu toata lumea notitele mele de pe carnetelul galben. Au fost cateva idei, una dintre ele am scris-o cateva randuri mai sus: “Natura este un sistem de referinta pentru evolutia noastra”.
A doua idee. Ce se intampla in jurul nostru se datoreaza fiecaruia din noi, atmosfera placuta pe care am creat-o se datoreaza fiecaruia. Sa stim ca fiecare din noi este important pentru a pastra frumusetea unei amintiri placute.
“Depinde de noi cum va fi viitorul”
A treia idee. Daca esti lider, indiferent de situatie, prea ascultator si tolerant te va duce catre anarhie. Prea rigid si arogant te va duce sa fii sabotat de propriul grup.
A doua zi, o noua zi.
Deciziile sunt importante. Ramanem sau mergem ?
In ce parte o luam acum ?
De-a lungul excursiei a trebuit sa ne incurajam si sa avem grija unii de altii. Pentru unii a fost mai usor pentru altii a fost o provocare insa impreuna am cucerit Vf. Omul.
Cabana si Vf. Omu – punctul culminant al drumetiei noastre, de aici totul merge la vale.
“Inca putin si am ajuns!”
A fost o experienta placuta si recomand tuturor sa descopere drumetiile de munte.
Haioasa prezentarea, prima poza mi-a smuls un zambet cu ocazia asta mi-am amintit multe detalii si am retrait o parte din excursie.
Ulterior ma gandesc ca ai mai trecut cateva idei legate de excursie in caietul galben. Daca nu, atunci altii cu siguranta au facut-o in alte caiete verzi, poate albastre, rosii, negre…cine stie. Pentru verde pun mana in foc :)
Am totusi doua obiectii de facut. In prezentarea echipei l-ai omis pe Ionut, iar numele meu e Anca si n-am sa te sterg cu photoshopul din poze pentru atata lucru :)
Da, au mai fost cateva idei pe care le-am notat a doua zi. Sunt inca la “copt” sper sa iasa ceva frumos.
Multumesc pentru observatie, am modificat.
Primo, confirm reteta de sandvis care sigur va deveni celebra :)
Secundo, nici gand de photoshop. Cu poza:)aia te-ai remarcat! Contrastul surprins in ea o recomanda drept arta in forma cea mai pura:))
Tertzo, prin nota amuzanta pe care ai imprimat-o, ai reusit sa realizezi o prezentare usor de citit, desi contine multe idei “cu greutate” care ispitesc cititorul sa se opresca si sa mediteze la ele…
Ma bucur ca am dat de pagina asta. Mi-a facut o placere deosebita sa savurez calatoria si pozele voastre facute prin Bucegi. Indiferent ce va vor spune altii eu va spun ca sunteti un grup frumos si inedit, deoarece putini mai sunt azi cei ce pleaca cu trenul la munte abandonanad masina.
Va doresc la cat mai multe calatorii placute.Si incercati si Valea Ialomitei.
O sa fiti placut surprinsi. Pe data viitoare.